Definita cuvantului meșteriță
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteriță
CREDÉNȚĂ s. f. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ◊ măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. (< it. credenza, germ. Kredenz) Vezi definitia »
CRUCIÁDĂ s.f. Nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade]. Vezi definitia »
TANATOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă moartea. – Din fr. thanatogenèse. Vezi definitia »
PERIURETRÍTĂ s.f. Inflamație a țesuturilor din jurul uretrei. [Cf. fr. périurétrite]. Vezi definitia »
OLÁNĂ s. f. v. olan2. Vezi definitia »