CAPSATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă. II. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor. ◊ dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc. (< capsa + -tor) Vezi definitia »

PRESORECEPTÓR s.m. (Anat.) Terminație nervoasă situată în pereții sinusului carotidian, sensibilă la presiunea sângelui; baroreceptor. [< fr. presso-récepteur, cf. lat. pressio – apăsare, receptor – care primește]. Vezi definitia »

URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător. Vezi definitia »

PÁSTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor) Vezi definitia »

sclivisitór, sclivisitoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.) persoană care sclivisește, șlefuiește, lustruiește, netezește (o suprafață dură). 2. (s.f.) unealtă de șlefuit, de lustruit, de netezit. Vezi definitia »