năgláb, năglábe, s.n. (reg.) sarcină de lemne, de fân. Vezi definitia »

CUADRISILÁB s.n. v. cvadrisilab. Vezi definitia »

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt și îndoit sub cefalotoracele mare și turtit; mai cunoscută este o specie din Marea Neagră, cu carnea foarte gustoasă (Carcinus moenas). – Din fr. crabe. Vezi definitia »

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb. Vezi definitia »

proháb (proháburi), s. n. – 1. Fantă, deschizătură. – 2. Șliț. Origine incertă. Este fără îndoială cuvînt sl. S-ar putea porni de la sb. vabiti „a (se) încreți”, de unde un *provab „cusătură încrețită” ca strizati „a tăia” față de prostriz „fantă, deschizătură la îmbrăcăminte”. Vezi definitia »