SCHÍȚĂ, schițe, s. f. 1. Desen, sculptură, plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). ♦ Plan inițial și sumar al unei lucrări; schemă. ♦ Lucrare, operă care cuprinde o privire generală și sumară asupra unui anumit subiect. 2. Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo. Vezi definitia »

DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole) Vezi definitia »

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). Vezi definitia »

fofoloancă, fofoloance s. f. vulvă. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută prin electrocorticografie. [< fr. électrocorticogramme]. Vezi definitia »