Definita cuvantului meșteșugire
MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteșugire
INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare. Vezi definitia »
ALMAȘU MARE, com. în jud. Alba; 1.929 loc. (1991). Minereuri auroargintifere. Vestigii ale unor exploatări miniere din epoca romană (sec. 2-3). Biserică (sec. 15, refăcută în sec. 18). Vezi definitia »
VINTRÍRE s. f. v. VINTRI. [DLRM] Vezi definitia »
IDEALIZÁRE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-]. – V. idealiza. Vezi definitia »
REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima) Vezi definitia »