Definita cuvantului meșteșugire
MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteșugire
RESTRICȚIONÁRE, restricționări, s. f. Faptul de a restricționa. Vezi definitia »
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini. Vezi definitia »
HIPERCARACTERIZÁRE s. f. cumul de mijloace morfologice pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale. (după germ. Hypercharakterisierung) Vezi definitia »
NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »
DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima]. Vezi definitia »