Definita cuvantului meșteșugit
MEȘTEȘUGÍT, -Ă, meșteșugiți, -te, adj. 1. (Mai ales fam.) Lucrat cu artă, cu iscusință, cu talent; (despre acțiunile, manifestările oamenilor) iscusit, abil, priceput. 2. (Înv.) Viclean, șiret. 3. (Astăzi rar) Artificial, nefiresc, fals; căutat. – V. meșteșugi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteșugit
ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Regional; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci. Vezi definitia »
OFTALMOLÍT s. n. calcul lacrimal. (< engl. ophtalmolith) Vezi definitia »
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Ne- + domolit. Vezi definitia »
TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi. Vezi definitia »
NEDEFINÍT, -Ă adj. 1. indefinit; vag. ◊ (gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) nehotărât. 2. (mat.) integrală ~ă = funcție a cărei derivată este funcția dată. (după fr. indéfini) Vezi definitia »