MUZEOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. ♦ Studiu asupra colecțiilor din muzee. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséographie, germ. Museographie]. Vezi definitia »

PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros]. Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din fr. aristocratie. Vezi definitia »

GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

CALIFICÁȚIE s.f. Calificare. [< fr. qualification]. Vezi definitia »