BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre]. Vezi definitia »

RADIOALTIMÉTRU, radioaltimetre, s. n. Aparat de radiolocație instalat la bordul unui avion, cu ajutorul căruia se determină altitudinea avionului față de sol. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioaltimètre, rus. radioaltimetr. Vezi definitia »

CALÍBRU s.n. 1. Diametrul interior al unui tub, al unei țevi de armă de foc. 2. Instrument de precizie pentru măsurat și controlat dimensiunile unor piese fabricate. 3. (Fig.) Mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi. [< fr. calibre, it. calibro]. Vezi definitia »

FUZIOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea temperaturii de fuziune. (< fr. fusiomètre) Vezi definitia »

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci, în locuri abrupte, pietroase. 2. Săpat sau înscris în stânci. ♦ Artă rupestră = denumire dată desenelor, picturilor etc. de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. [< fr. rupestre, cf. lat. rupes – stâncă, peșteră]. Vezi definitia »