EMANATÓR s. n. aparat care produce volatilizarea unor substanțe. (< fr. émanateur) Vezi definitia »

fiitór, fiitoáre, adj. (înv.) care este, care există, existent, în ființă. Vezi definitia »

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră. – Fr. admirateur (lat. lit. admirator, -oris). Vezi definitia »

STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător. Vezi definitia »

DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊ Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor. Vezi definitia »