BÁNDĂ² s. f. 1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva. ♦ parte lungă și îngustă a unei suprafețe. 2. fir de circulație pe o stradă sau șosea. 3. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♦ în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. (< fr. bande, germ. Band) Vezi definitia »

TEPÁLĂ s. f. fiecare dintre piesele florale de același fel care intră în compunerea periantului la numeroase monocotiledonate. (< fr. tépale) Vezi definitia »

AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, suspendat pe patru sau șase roți pneumatice, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare, corespondență etc. – Din auto² + dubă. Vezi definitia »

OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. V. oclusivă. Vezi definitia »

păzeálă s.f. (reg.) 1. pază. 2. mâncare, gătită; rântaș. 3. (în expr.) a-i fi (cuiva) de păzeală = a fi grăbit. Vezi definitia »