CONFRĂȚÍE, confrății, s. f. (Înv.) Confrerie. – Con¹ + frăție (după fr. confrérie). Vezi definitia »

ELECTROTOMÍE s. f. secționare a țesuturilor organice cu ajutorul curenților electrici. (< fr. électrotomie) Vezi definitia »

TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu]. Vezi definitia »

BÍBLIE, biblii, s. f. Carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini. ♦ Fig. Carte voluminoasă. ♦ Fig. Carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe. – Din lat. biblia. Vezi definitia »

SELÉCȚIE, selecții, s. f. 1. Alegere efectuată după un anumit criteriu și cu un scop; selecționare. 2. Proces de supraviețuire a indivizilor dotați cu cele mai apte însușiri în lupta pentru existență. ◊ Selecție naturală = fenomen natural constând în persistența și continua evoluție a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, în detrimentul celor mai puțin dotate. Selecție sexuală = alegere naturală și artificială care se face în urma eliminării de la actul reproducător a indivizilor slabi și rău înzestrați. Selecție artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale, constând în selecționarea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. Operație de extragere a unităților dintr-o colectivitate generală, după anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivități. [Var.: (înv.) selecțiúne s. f.] – Din fr. sélection, lat. selectio, -onis. Vezi definitia »