cheháia (-ắi), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor români la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja. Vezi definitia »

AGAPIA, com. în jud. Neamț; 3.878 loc. (1991). Stațiune climaterică. Mănăstirea A., construită în 1644-1647, modificată în 1823; interiorul bisericii a fost pictat de N. Grigorescu între anii 1858 și 1860. Muzeu de artă religioasă. Obiectiv turistic. În apropiere se află Mănăstirea Văratec (sec. 19), obiectiv turistic. Vezi definitia »

TUMEFIÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < tuméfier, cf. lat. tumefacere – a umfla]. Vezi definitia »

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu. Vezi definitia »

BITOLIA (BITOLA, BITOLJ [bitoλ]), oraș în Macedonia (S Iugoslaviei); 137,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod feroviar. Produse de cauciuc. Ind. ușoară (covoare) și alim. Biserică (sec. 15). Fundat în 1014. S-a mai numit și Monastir. Vezi definitia »