GLACIÁR, -Ă I adj. 1. referitor la procesul sau timpul de apariție a glaciației. 2. provenit din topirea ghețarilor. II. s. n. pleistocen. (< fr. glaciaire) Vezi definitia »

LEGATÁR, -Ă, legatari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un legat². – Din fr. légataire, lat. legatarius. Vezi definitia »

celár (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar. Vezi definitia »

VELÁR¹, -Ă, velare, adj.n. și f., s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire. Vezi definitia »

MILIÁR¹, -Ă, miliari, -e, adj., s. n. (Stâlp sau piatră) care este așezată din milă² în milă² sau, p. ext., din kilometru în kilometru la marginea șoselelor și drumurilor principale, pentru a indica distanțele. [Pr.:-li-ar. – Var.: (înv.) miliáriu s. n.] – Din lat. milliarius, fr. milliaire. Vezi definitia »