PREMONÍȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (2) [în DN]. 2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonițiune s.f. / < fr. prémonition, lat. praemonitio]. Vezi definitia »

PURIFICÁȚIE s.f. Purificare. [Gen. -iei, var. purificațiune s.f. / < fr. purification]. Vezi definitia »

văcălíe (reg.) s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile Vezi definitia »

TAFOFOBÍE s. f. fobia de a fi îngropat de viu. (< fr. taphophobie) Vezi definitia »

AMONIURÍE s.f. (Med.) Prezența amoniacului în urină. [Pron. -ni-u-ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. ammoniurie, cf. fr. ammoniaque, gr. ouron – urină]. Vezi definitia »