SEMICÁLC s.n. Cuvânt sau expresie în care o parte se împrumută, iar alta se ia din resursele interne ale limbii; semiîmprumut. [Pl. -uri. / et. incertă]. Vezi definitia »

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles², sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ. Vezi definitia »

tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget). Vezi definitia »

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Din fr. catafalque, germ. Katafalk. Vezi definitia »

-SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda]. Vezi definitia »