CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce]. Vezi definitia »

DETRACÁ vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer) Vezi definitia »

necá, nec, vb. I (înv. și reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuși, a năpădi. 4. (despre ape) a trage la fund (omorând prin asfixiere). 5. a inunda, a potopi. Vezi definitia »

BIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. Vezi definitia »

a-i cădea falca / fața expr. a fi surprins / uluit. Vezi definitia »