COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil¹. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil¹; naivitate. – Copil¹ + suf. -ărie. Vezi definitia »

TAUTOMERÍE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte]. Vezi definitia »

PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane. 2. regiune administrativă din unele țări. ◊ orice parte a unei țări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province) Vezi definitia »

ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie]. Vezi definitia »

patogenezíe s.f. (înv.) ramură a medicinii care studiază mecanismul tulburărilor funcționale sau organice care stau la baza unor boli; simptomalogie, patogenie. Vezi definitia »