ARGÍNT (lat. argentum) 1. S. n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p. t. 960 ºC, p. f. 2.180 ºC, duritate 2,7). Metal prețios, alb, lucios, moale, maleabil și ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică și calorică dintre elemente. Se găsește în stare nativă și sub formă de combinații (sulfură, clorură) în special în galenele argentifere. Este inoxidabil. În combinații funcționează monovalent. Se utilizează pentru confecționarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦ Nuntă de a. = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ (FARM.) A. coloidal = antiseptic obținut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasă, neagră-verzuie, sau lamele cenușii cu 70 la sută argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie. 2. S. m. (La pl.) Bani. Vezi definitia »

RELAXÁNT, -Ă adj. Care relaxează, destinde. // s.n. Medicament natural sau de sinteză care produce paralizia mușchilor striați. [Cf. germ. Relaxans]. Vezi definitia »

EMOȚIONÁNT, -Ă, emoționanți, -te, adj. Care emoționează; mișcător, tulburător. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionnant. Vezi definitia »

PERIÁNT s.n. (Bot.) Totalitatea învelișurilor florale care înconjură androceul și pistilul florii. [Pron. -ri-ant. / < fr. périanthe, cf. gr. peri – împrejur, anthos – floare]. Vezi definitia »

ITINERÁNT, -Ă, itineranți, -te, adj. Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate, pentru a exercita o anumită profesiune. – Din fr. itinérant. Vezi definitia »