NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

FRACȚIONÍSM s. n. Acțiune dusă de o fracțiune (2). [Pr.: -ți-o-] – Fracțiune + suf. -ism. Cf. (pt. sens) rus. fractionnost'. Vezi definitia »

PASIONALÍSM s.n. (Rar) Pasionalitate. [Pron. -si-o-. / < pasional + -ism]. Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme]. Vezi definitia »

SUPREMATÍSM s.n. Grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. [< rus. suprematizm]. Vezi definitia »