TATÁIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie. Vezi definitia »

CONVÍCȚIE s. f. v. convicțiune. Vezi definitia »

ASINERGÍE s.f. Incapacitate patologică de a îndeplini simultan diferite mișcări elementare. [Gen. -iei. / < fr. asynergie, cf. gr. a – fără, synergia – cooperare]. Vezi definitia »

PLUTĂRÍE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute¹); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului¹; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute¹. – Plută¹ + suf. -ărie. Vezi definitia »

ESTIVÁȚIE, estivații, s. f. Stare de viață latentă prin care trec vara unele animale din regiuni calde și secetoase. – Din fr. estivation. Vezi definitia »