SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură. Vezi definitia »

MARÍMBĂ, marimbe, s. f. (Muz.) Balafon. – Din fr. marimba. Vezi definitia »

CHIULÁSĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Culată (la tunuri). [Pron. chiu-la-, var. culasă s.f. / < fr. culasse]. Vezi definitia »

PLURIVALÉNȚĂ, plurivalențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi plurivalent; polivalență. – Pluri- + valență. Vezi definitia »

-FÍMĂ elem. „tumoare, umflătură, hipertrofie”. (< fr. -phyma, cf. gr. phyma) Vezi definitia »