NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populație) care nu are o așezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcție de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăcește) Vezi definitia »

ANTEROGRÁD, -Ă adj. Anterior. [< fr. antérograde, cf. lat. anterior – mai înainte, gradi – a merge]. Vezi definitia »

RĂSÁD, răsaduri, s. n. Plantă tânără (crescută din sămânță în seră sau în răsadniță) care a fost sau urmează să fie răsădită. ♦ Fig. Neam, seminție. – Din bg. razsad, scr. rasad. Vezi definitia »

BĂLGRAD (BĂLGĂRAD), vechea denumire populară a municipiului Alba Iulia. Vezi definitia »

ARPAD, conducător al triburilor maghiare (c. 889-907) în perioada stabilirii lor în Panonia. Întemeietor al dinastiei arpadiene (889-1301). Vezi definitia »