zglobiór (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. zglobióri; f. zglobioáră, pl. zglobioáre Vezi definitia »

doctór (dóctori), s. m. – 1. Titlu științific înalt; persoană care are acest titlu. – 2. Medic. – 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) și înainte prin intermediul sl. dochtorŭ. – Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s. m. (persoană care își pregătește lucrarea de doctorat); doctorat, s. n. (stagiu de calificare științifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), s. f. (soție de doctor; doctoriță); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s. f. (medicament, leac); doctoriță, s. f. (femeie medic); doftoricesc, adj. (înv., medic); doftoricale, s. f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. δοϰτοριϰά. Vezi definitia »

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. zeflemitoáre Vezi definitia »

EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius]. Vezi definitia »

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor. Vezi definitia »