RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle. Vezi definitia »

HOLOMETÁBOLĂ adj. (despre insecte) cu metamorfoză completă (larvă, nimfă și imago). (< fr. holométabole) Vezi definitia »

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »

BORMAȘÍNĂ s. f. mașină de găurit metale, piatră. (< germ. Bohrmaschine) Vezi definitia »

MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case. – Cf. miez, mejdină. Vezi definitia »