RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter. Vezi definitia »

CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter]. Vezi definitia »

bucata de paine nedospita, considerata in Biserica Romano Catolica trupul si sangele lui Isus. Vezi definitia »

SCULPTÁ vb. tr. a reproduce plastic în relief o figură, o imagine artistică etc., cioplind un material dur sau modelând o substanță plastică. (< fr. sculpter) Vezi definitia »

sălta, salt v. t. 1. a fura. 2. a lua mită. 3. a aresta, a închide. 4. (cart.) a câștiga un pot substanțial. Vezi definitia »