Definita cuvantului declinatoriu
DECLINATÓRIU, -IE adj., s. n. (jur.) (hotărâre) prin care se declină competența. ♦ ~ de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și înaintează cauza la o instanță competentă. (< fr. déclinatoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu declinatoriu
CĂȘEIU, com. în jud. Cluj; 4.826 loc. (1991). Mare castru roman (Samum) din piatră (sec. 2-3). Vezi definitia »
SILÍCIU s. n. metaloid din grupa carbonului, negricios în stare amorfă și cenușiu când este cristalizat, răspândit în natură. (< fr. silicium) Vezi definitia »
LAVÍU s.n. Mod de a da umbre unui desen cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. ♦ Desen executat în acest mod. [Pron. -viu. / cf. fr. lavis]. Vezi definitia »
TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie. 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium. Vezi definitia »
NOVATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la novație. [< fr. novatoire]. Vezi definitia »