Definita cuvantului metal
METÁL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu metal
PREFECTORÁL, -Ă adj. Care ține de prefectură, al prefectului. [Cf. fr. préfectoral]. Vezi definitia »
CONTINENTÁL, -Ă adj. care aparține unui continent; referitor la continent. ♦ climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variații de temperatură între vară și iarnă și cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor. (< fr. continental) Vezi definitia »
VEZICÁL, -Ă adj. referitor la vezică, al vezicii. (< fr. vésical, lat. vesicalis) Vezi definitia »
TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp]. Vezi definitia »
SUPRAVERBÁL, -Ă adj. care se exprimă prin alte mijloace decât cele verbale. (< supra1- + verbal) Vezi definitia »