crábă s.f. sg. (reg.) iarbă ce crește în păduri și iarna rămâne verde; scradă, screadă. Vezi definitia »

EXULTÁNȚĂ s. f. exultație. (< fr. exultance) Vezi definitia »

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »

BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. Vezi definitia »

șampanie penală expr. (deț.) băutură obținută din amestecul de pastă de dinți, lămâie și zahăr. Vezi definitia »