voiníc (-cI), s. m. – 1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Var. înv. vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bg., sb., slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și tc. voiniklar „ienicer” (cf. F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din sl. vojinŭ, cu suf. nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie vóinic, ca răzbóinic, stráșnic, tráinic etc. – Der. voinicame, s. f. (înv., armată, trupă); voinici, vb. (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; refl., a face pe grozavul); voinicesc, adj. (înv., războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adv. (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, s. f. (înv., soldățime; înv., banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adj. (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, s. f. (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Cf. voină. Vezi definitia »

LIMNIMÉTRIC, -Ă, limnimetrici, -ce, adj. Referitor la limnimetrie. – Din fr. limnimétrique. Vezi definitia »

PIPIRÍC, pipirici, s. m. (Reg.) Om mic, slab și pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [Var.: piperíg s. m.] Vezi definitia »

SINCRÉTIC, -Ă, sincretici, -ce, adj. Care ține de sincretism, referitor la sincretism. – Din fr. syncrétique. Vezi definitia »

NOÉTIC², -Ă adj. (Liv.) Referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. [Pron. no-e-. / cf. it. noetico]. Vezi definitia »