MONOPÓDIU s.n. (Biol.) Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește neîncetat. [Pron. -diu. / < germ. Monopodium]. Vezi definitia »

CALÍCIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare]. Vezi definitia »

arbítriu și arbítru, s.m. (înv.) hotărâre, judecată, voință; liber arbitr(i)u = libertatea voinței Vezi definitia »

EPISCÉNIU, episcenii, s. n. Construcție asemănătoare unui etaj, situată deasupra scenei în teatrul antic. – Din fr. épiscénium. Vezi definitia »

PEDILÚVIU s. n. baie de picioare. (< lat. pediluvium fr. pédiluve) Vezi definitia »