FIEȘTECÉ adj. nehot. v. fiece. Vezi definitia »

adúce (adúc, adús), vb. – 1. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A încovoia, a arcui, a îndoi. 4. A se asemăna. – Mr. aduc (adușu, aduțire), megl. duc (duși), istr. aducu. < Lat. addūcĕre (Pușcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); cf. it. addurre, v. fr. aduir, cat. adur, sp. aducir, v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducător, adj. (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, s. f. (înv., targă); aducătură, s. f. (înv., vrajă, magie); adus, s. n. (acțiunea de a aduce, aducere); adusătură, s. f. (contagiere). Vezi definitia »

duce, duc v. t. a păcăli, a înșela; a minți. Vezi definitia »

GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe. Vezi definitia »

HALÍCE, halice, s. f. V. alică. Vezi definitia »