Definita cuvantului defeca
DEFECÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o soluție. ◊ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu defeca
RUSIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) asimila cu populația de limbă rusă. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. [Cf. fr. russifier]. Vezi definitia »
VALORIFICÁ, valorífic, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; (în special) a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica. Vezi definitia »
CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier]. Vezi definitia »
tehnica complexa de aranjare (tundere) a vegetatiei din spatiile verzi, in diferite forme (animale etc) Vezi definitia »
MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z