Definita cuvantului deferi
DEFERÍ vb. tr. 1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.) 2. a supune spre judecare în fața justiției. ♦ a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. (< fr. déférer, lat. deferre)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu deferi
BĂLĂUȘERI, com. în jud. Mureș; 5.265 loc. (1991). Vezi definitia »
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Vezi definitia »
adineáori, adv. – Cu puțin înainte, de curînd, acum o clipă. – Var. adineauri, (a)dineaorea, (a)dineaurea, dineaori, dinioară, dinăoară, dinioarea, odineoară; odinioară, adv. (pe vremuri, odată). Mr. (a)deneavra. < Lat. in illa hora, al cărui rezultat *inioară, s-a combinat cu de și cu a- caracteristic formațiunilor adv. (DAR; REW 4176); cf. it. allora (‹ illa hora), v. sp. agora (‹ hac hora). Pușcariu 26 presupunea o construcție de tipul *ad de in illam horam. Odinioară, cu sensul clar specializat și inconfundabil se datorează confuziei între a- pretetic și art. indef. o, ca odată, deodată. Vezi definitia »
ÎNFRIGĂRÍ, înfrigăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune în frigare. – Din în- + frigare. Vezi definitia »
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re1- + acoperi. Vezi definitia »