OLONOMÍE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie]. Vezi definitia »

TRIFALANGÍE s. f. prezența a trei falange la degetul mare. (< engl. triphalangia) Vezi definitia »

METEOROSCOPÍE s. f. studiu științific al meteorilor. (< fr. météoroscopie) Vezi definitia »

POSTCOMBÚSTIE s.f. Combustie suplimentară de carburant efectuată într-un turboreactor pentru a mări propulsia. [Gen. -iei. / < fr. postcombustion]. Vezi definitia »

ETIMOLOGÍE s. f. 1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. ♦ ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane. ♦ ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă. 2. etimon. 3. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. (< fr. étymologie, lat., gr. etymologia) Vezi definitia »