USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare. Vezi definitia »

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. Vezi definitia »

INFRA adv. Notație bibliografică cu semnificația „dedesubt”, „mai jos”. [< lat. infra]. Vezi definitia »

DENITRÁ vb. I. tr. Denitrifica. [< germ. denitrieren]. Vezi definitia »

INFERÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr. inférer].]. Vezi definitia »