ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike) Vezi definitia »

ADIABÁTIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique. Vezi definitia »

SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique) Vezi definitia »

HEBEFRÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hebefrenie. [< fr. hébéphrénique]. Vezi definitia »

OROGÉNIC, -Ă, orogenici, -ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este provocat, aparține sau rezultă prin procesul de orogeneză, privitor la orogeneză; orogenetic. – Din fr. orogénique. Vezi definitia »