TÚRGOR s. n. 1. turgescență (1). 2. stare de ușoară tensiune a unei celule, a unui organ ori țesut animal sau vegetal datorită bogăției de lichide. (< fr., lat. turgor) Vezi definitia »

DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care doinește. – Doini + suf. -tor. Vezi definitia »

LUBRIFICATÓR s.n. Dispozitiv de ungere. [Cf. fr. lubrificateur, engl. lubrificator]. Vezi definitia »

DECUSCUTATÓR, decuscutatoare, s. n. Mașină electromagnetică folosită pentru separarea semințelor de cuscută de semințele altor plante. – Decuscuta + suf. -tor. Vezi definitia »

sicomór (-ri), s. m. – Arbore exotic cu fructe ca smochinele. – Var. înv. sicomoriu. Ngr. συϰόμορος (sec. XVI). Apare la Coresi; nu este menționat în vocabularele speciale. Vezi definitia »