ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio]. Vezi definitia »

SESTONOLOGÍE s. f. studiul științific al sestonului. (< fr. sestonologie) Vezi definitia »

PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. (Livr.) 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ Recunoaștere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. Vezi definitia »

PIELOSTOMÍE s. f. intervenție pentru devierea spre exterior a urinii din bazinet. (< fr. pyélostomie) Vezi definitia »

ANTIGENOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a substanțelor care pot produce anticorpi. (< fr. antigénothérapie) Vezi definitia »