BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème]. Vezi definitia »

SUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ◊ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus) Vezi definitia »

POST-MÓRTEM adv., adj. invar. (În legătură cu distincțiile acordate unor oameni iluștri) După moarte. – Loc. lat. Vezi definitia »

calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”. Vezi definitia »

MIXEDÉM s. n. Boală endocrină datorată unei grave insuficiențe tiroidiene, care duce la scăderea funcțiilor organismului, – Din fr. myxoedème. Vezi definitia »