MONSTRÁNȚĂ s. f. casetă de cristal încadrată într-o somptuoasă montură de argint sau chiar de aur bătut cu pietre prețioase, în care se păstrează hostia în bisericile catolice. (< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance) Vezi definitia »

PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. Vezi definitia »

MOCHÉTĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette) Vezi definitia »

cucuioáră, cucuioáre, s.f. (reg.) 1. umflătură, cucui, cocor, țugui, neoacă, bolfă, motâlcă. 2. vârf de deal, pisc. Vezi definitia »

CANEFÓRĂ s. f. (ant.) 1. tânără femeie care purta pe cap un coș plin cu cele necesare sacrificiilor religioase. 2. statuie reprezentând o asemenea femeie. (< fr. canéphore) Vezi definitia »