-TÉHNIC²(Ă) elem. tehn(o)-. Vezi definitia »

FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos) Vezi definitia »

DINAMO-ELÉCTRIC adj.n. Principiu dinamo-electric = principiu de bază în exploatarea magnetismului pentru producerea curentului în motoarele tip dinam. [Cf. fr. dynamo-électrique]. Vezi definitia »

PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S. f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique. Vezi definitia »

SEBORÉIC, -Ă, seboreici, -ce, adj. (Med.) De natura seboreei, de seboree. [Pr.: -re-ic] – Din fr. séborrhéique. Vezi definitia »