VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. Vezi definitia »

BREMERHAVEN [brémərhafən], oraș în N Germaniei (Bremen), la gura de vărsare a Weserului; 190 mii loc. (1987, cu suburbiile). Avanportul orașului Bremen. Mare port de pescuit (50% din flota țării). Șantiere navale. Constr. de mașini. Conserve de pește. Vezi definitia »

TOLUÉN s. n. Hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, din seria benzenului, extrasă din gazele de cocserie și din gudroanele cărbunilor de pământ și întrebuințată la prepararea unor coloranți, a unor medicamente etc. [Pr.: -lu-en] – Din fr. toluène. Vezi definitia »

AZOBENZÉN s.n. Substanță care conține în moleculă doi radicali fenil legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [< fr. azobenzène]. Vezi definitia »

PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. Vezi definitia »