Definita cuvantului dejecție
DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dejecție
ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie. Vezi definitia »
ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta]. Vezi definitia »
ECOSCOPÍE s. f. imagine obținută la ecoscop. (< fr. échoscopie) Vezi definitia »
năméstie (-ii), s. f. – Subordonare, oportunitate. – Var. nemestie. Sl. namĕstije, din mjesto „loc” (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s. f. (accesoriu), cf. sb. namestenie „instalație” (Scriban); namesnic (var. namestnic, nemes(t)nic), s. m. (substitut, ajutor, vicar), din sl. namĕstĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31). Vezi definitia »
ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen. -iei, var. accepțiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio]. Vezi definitia »