MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction. Vezi definitia »

CHIROLOGÍE s.f. 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. Pseudoștiință care studiază corelațiile dintre mână și caracter. [Gen. -iei. / < fr. chirologie, cf. gr. cheir – mână, logos – știință]. Vezi definitia »

HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie. Vezi definitia »

CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță, dar cu virtuți formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste]. Vezi definitia »

ABRAHIOCEFALÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a brațelor și a capului. [Gen. -iei. / < fr. abrachiocéphalie, cf. gr. a – fără, brachion – braț, kephale – cap ]. Vezi definitia »