PÁNĂ s.f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne]. Vezi definitia »

TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială. Vezi definitia »

NURIOÁRĂ, nurioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noră. Vezi definitia »

CATAMNÉZĂ s. f. studiul evoluției unei boli după datele obținute de la bolnav, după ieșirea din spital. (< fr. catamnése) Vezi definitia »

POLICLÍNICĂ s. f. unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique) Vezi definitia »