ESTÉTIC, -Ă I. adj. referitor la estetică, conform cerințelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplină filozofică care studiază legile și categoriile artei, problemele referitoare la esența acesteia. 2. situația, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike) Vezi definitia »

tizíc (-curi), s. n. – Baligă uscată folosită drept combustibil. – Var. înv. tezic, tezec. Tc. tezek (Șeineanu, II, 363; Ronzevalle 65), cf. ngr. τέζεϰ. Vezi definitia »

CADAVÉRIC, -Ă, cadaverici, -ce, adj. De cadavru; ca de cadavru. – Fr. cadavérique. Vezi definitia »

FARMACODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la farmacodinamică. [< fr. pharmacodynamique]. Vezi definitia »

TAHIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la tahimetrie. [< fr. tachymétrique]. Vezi definitia »