șuerá (-r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – Var. șuiera și der. – Mr. șuir, șiur, șuirare. Lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Pușcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 și Pascu, I, 168, Pascu, Arch. Rom., XVII, 266 care dă această formă ca ipotetică), cf. friul. sivilá, prov., cat. siular, sp. silbar. – Der. șuer, s. n. (fluierat, fluierătură), deverbal; șuerător, adj. (care șuieră); șuerătură, s. f. (șuierat, șuier); șuerătoare, s. f. (fluier). – Cf. șui. Vezi definitia »

DECLARÁ vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial în fața unei autorități. ◊ a mărturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. II. refl. 1. a începe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunța public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva. (< fr. déclarer, lat. declarare) Vezi definitia »

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer]. Vezi definitia »

CALANDRÁ, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer. Vezi definitia »

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer. Vezi definitia »