procopsínță, procopsínțe, s.f. (înv.) pricopseală. Vezi definitia »

BIOELECTROGENÉZĂ s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenți, ca urmare a diferenței de potențial între cele două puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneză) Vezi definitia »

MICROPARTÍCULĂ s. f. particulă materială foarte mică; particulă elementară. (< fr. microparticule) Vezi definitia »

GRÉFĂ¹ s. f. secretariat al unei instanțe judecătorești. (< fr. greffe) Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »