NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Ne- + combatant (după fr. non-combattant). Vezi definitia »

cuvant derivat din „Organizatia Natiunilor Unite”.Organizatie care lupta pentru mentinerea pacii. Vezi definitia »

spunént s.n. (înv.) exponent (în matematică), spunător. Vezi definitia »

SOLICITÁNT, -Ă, solicitanți, -te s. m. și f. Persoană care solicită (1); solicitator. – Solicita + suf. -ant Cf. germ. Sollizitant. Vezi definitia »

CONSTITUÉNT, -Ă I. adj. component, constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formează un ansamblu. ◊ fiecare dintre substanțele care intră într-un sistem fizico-chimic. (< fr. constituant) Vezi definitia »